Traseul turistic 7   @   Masivul Ceahlau

Comuna Bicazul Ardelean - Telec - Curmătura Scaune - Jgheabul lui Vodă - cabana Dochia

• Marcaj: bandă albastră
• Diferenţă de nivel: 1225 m
• Timp de parcurs: 6h - 6h 30'

Timp de parcurs pe etape

Bicazul Ardelean - Telec (1h) - confluenţa Bistrelor (2h30') - Curmătura "La Scaune" (4h - 4h30') - Curmătura Stănile (4h30' - 5h) - Curmătura Piciorul Şchiop (5h30' - 6h) - cabana Dochia (6h - 6h30')

 

Informaţii despre traseu

Traseul turistic începe în centrul localităţii Bicazul Ardelean, de la intersecţia DN 12C cu drumul nemodernizat 127A ce duce spre Tulgheş. Se porneşte pe drumul nemodernizat, urmărind marcajul până în satul Telec. Distanţa dintre cele două localităţi este de aproximativ 4,5 km.

La şcoala din satul Telec poate fi admirată o colecţie etnografică alcătuită în principal din costume populare, obiecte casnice şi unelte folosite de locuitorii acestei zone.

Din satul Telec, de la confluenţa pârâului Bistra cu pârâul Jidanului, traseul marcat continuă în amonte pe valea Bistrei, pe drumul comunal 138. Drumul leagă satul Telec de comuna Ceahlău de-a lungul văii Bistra, peste Curmătura "La Scaune", coborând pe valea Pârâului lui Martin. La începutul acestei porţiuni de traseu, de o parte şi de alta a pârâului Bistra se înşiruie gospodăriile sătenilor. Treptat, acestea se răresc lăsând loc pădurii de amestec. După ce se parcurg aproximativ 5 km se ajunge într-o poiană mică aflată la confluenţa pârâurilor Bistra Mare cu Bistra Mică, la altitudinea de 804 m. Din acest loc porneşte un drum forestier pe valea Bistra Mică. Traseul marcat cu bandă albastră se îndreaptă în amonte pe valea Bistrei Mari, flancat (în sensul de mers) la stânga de Obcina Tablei şi la dreapta de Obcina dintre Bistre. După aproximativ 4 km de la confluenţa celor două Bistre, traseul părăseşte drumul comunal urmărind poteca pe malul drept al Bistrei Mari. În scurt timp se intersectează din nou drumul comunal şi de aici se urcă pantele versantului drept al Piciorului cu Strungile. La aproximativ jumătate de oră de mers se ajunge în poiana de la Curmătura "La Scaune" (1247 m alt.), unde a fost descoperit un sit arheologic.

Din Curmătura "La Scaune" poteca marcată cu bandă albastră şi punct roşu traversează poiana spre est şi urcă pantele Piciorului Stănilelor. La început urcuşul prin pădurea de conifere este dur dar scurt, după care se abordează versantul drept al unei văi seci, una dintre obârşiile Bistrei Mari. Din această vale se porneşte într-un urcuş pronunţat şi se ajunge în poiana de la Curmătura Stănile (1405 m alt.). Aici se desprinde poteca marcată cu punct roşu, ce duce spre Poiana Maicilor trecând prin Poiana Stănile şi Curmătura Văratec. În această zonă o surpriză neplăcută pentru drumeţi o poate constitui apariţia viperei, cea mai primejdioasă reptilă de la noi.

Informaţii despre faună

Vipera (Vipera berus) trăieşte în tăieturile de pădure şi printre grohotişurile de pe versanţii însoriţi. Vipera este un şarpe scurt, rareori depăşind lungimea de 65-70 cm, se termină cu o coadă ascuţită brusc, de culoare mai deschisă decât restul corpului. Afară de varietatea de culoare cenuşie se mai pot întâlni exemplare de culoare cafeniu-deschis sau aproape negre. Se recunoaşte uşor după linia în zig-zag de pe spate, de-a lungul coloanei vertebrale, de culoare brună sau cenuşie. Capul este aplatizat, de formă triunghiulară, având distinct un semn în forma literei V. Vipera nu atacă omul dar reacţionează agresiv atunci când este lovită, atinsă sau se simte ameninţată. Denumirea populară: năpârcă. Trăieşte, în medie, 5-8 ani.

Râsul (Felis lynx) preferă zona sud-vestică a muntelui Ceahlău: Poiana Stănilelor, izvoarele Bistrei, Jgheabul lui Vodă. Este un carnivor prin excelenţă, hrănindu-se cu păsări şi mamifere. Stă ascuns printre crengile copacilor aşteptând prada: căprioare sau capre negre venite la adăpat. Sare în spatele victimei prinzându-se cu ghearele, în timp ce încearcă cu colţii să-i deschidă carotida. Nu-i plac cadavrele, iar din corpul prăzii nu mănâncă decât anumite părţi, cum ar fi gâtul sau măruntaiele. Dacă nu găseşte vânat mare se mulţumeşte şi cu veveriţe sau şoareci, mai ales în perioada când trebuie să-şi hrănească puii.

Din Curmătura Stănile poteca marcată cu bandă albastră îşi schimbă direcţia brusc spre nord, urcă uşor prin pădure şi după o nouă schimbare a direcţiei spre est, se ajunge în poiana Stănilele Mici. De aici se deschide o privelişte frumoasă spre abrupturile din sud.
În continuare, poteca intră în pădure într-un urcuş pronunţat, formând câteva serpentine printre stânci mari. După aproximativ o jumătate de oră se iese într-o şa, situată pe coama superioară a Piciorului Crestăturii.

În grohotişurile de la marginea abrupturilor, prin golurile dintre blocurile mari de piatră, liliecii îşi pot găsi un bun adăpost.

Informaţii despre faună

Liliecii sunt singurele mamifere zburătoare. Ei se hrănesc exclusiv cu insecte. Rolul lor în distrugerea dăunătorilor este deosebit de important, încât se impune o ocrotire specială dar şi o informare corectă, pentru eliminarea unor prejudecăţi legate de viaţa acestor animale.

Poiana Stănilelor şi Piatra Sură

Din şaua de pe Piciorul Crestăturii se deschide spre sud o panoramă către Poiana Stănilelor, flancată de Piatra Sură. Departe la orizont, spre sud, se desfăşoară Masivul Hăşmaş. Din acelaşi loc, spre est, ne apare impunător abruptul Ocolaşului Mare.

Abruptul Ocolaşului Mare

Pe peretele abruptului Ocolaşului Mare îşi fac cuibul numeroase păsări, însă una dintre cele foarte rar văzute este fluturaşul de stâncă.

Informaţii despre faună

Fluturaşul de stâncă (Tichodroma muraria) se recunoaşte foarte uşor după ciocul subţire, lung şi curbat, penajul gri de pe partea superioară a corpului şi negru în partea inferioară. Aripile au pene de culoare roşie, cu puncte albe. Se caţără pe stânci în căutare de insecte, şi bate tot timpul din aripi asemănându-se cu un fluture, de unde şi denumirea sa.

Poteca marcată continuă pe curba de nivel, traversând "Jgheabul lui Vodă" prin partea sa superioară şi, după un scurt urcuş, iese pe platou în Curmătura "Piciorul Şchiop", la 1765 m alt. Pe această porţiune a traseului se poate admira impunătorul perete numit "Gardul Stănilelor".
Pe stâncile de la marginea abrupturilor cresc numeroase specii de plante rare, care ne atrag atenţia prin coloritul şi gingăşia lor.

Informaţii despre floră

Arginţica (Dryas octopetala) este o plantă scundă, ce creşte în tufe dese şi ale cărei frunze crestate au pe dos o pâslă argintie. Florile sale sunt mari, albe, cu un bogat mănunchi de stamine. Acest frumos subarbust are fructe aglomerate cu stile lungi, filigranate.
Este un relict terţiar şi are un rol important în fixarea grohotişurilor.

Iarba surzilor (Saxifraga paniculata) se dezvoltă pe pereţii stâncilor. Orânduirea frunzelor sale este deosebit de frumoasă. Din mijlocul buchetului de frunze groase se ridică un lujer ramificat, cu flori albe sau punctate purpuriu.
Iarba surzilor este un relict terţiar.

În Curmătura Piciorul Şchiop traseul intersectează poteca marcată cu cruce roşie (Traseul 5: Durau - Cascada Duruitoarea) ce vine dinspre straţiunea Durău pe la cascada Duruitoarea, apoi continuă pe platoul central urcând uşor aproape până la altitudinea de 1800 m, după care coboară la cabana Dochia.