Traseul turistic 4   @   Masivul Ceahlau

Staţiunea Durău - cabana Fântânele - Piatra Lată - Panaghia - sub Vârful Toaca - cabana Dochia

• Marcaj: bandă roşie
• Diferenţă de nivel: 1070 m
• Timp de parcurs: 3h - 3h 30'

Timp de parcurs pe etape

staţiunea turistică Durău - cabana Fântânele (1h - 1h15') - Piatra Lată (2h - 2h15') - cabana Dochia (3h - 3h15')

Informaţii despre traseu

Traseul începe din staţiunea turistică Durău. De aici se deschide o frumoasă privelişte spre zona înaltă a Masivului Ceahlău, dominată de vârful Toaca (1900 m), stânca Panaghia şi Piatra Ciobanului. Poteca marcată cu bandă roşie este una dintre primele căi de acces spre înălţimile muntelui, amenajată încă din anul 1835. Cărarea urmează traseul iniţial, prin Poiana Fântânele, Piatra Lată, stânca Panaghia, cabana Dochia.
Din centrul staţiunii Durău se urcă uşor pe piciorul dintre pârâul Fântânii şi pârâul Nican, printr-o pădure de molid şi fag. Pe această porţiune se traversează câteva poieni mici, în care se pot remarca bulbucii (Trollius europaeus).

 

Informaţii despre faună

Nevertebratele sunt reprezentate printr-o lume animală foarte diversă: viermi, melci, păianjeni, insecte (libelule, cosaşi, ploşniţe, albine, bondari, furnici, fluturi). Ele îşi duc viaţa fie printre resturile organice intrate în descompunere, fie pe diferite plante ierboase sau lemnoase.
După modul de hrană, unele sunt fitofage sau xilofage, altele coprofage sau carnivore.

După 10-15 minute se intersectează drumul judeţean 155F care făcea legătura între staţiunea Durău şi cabana Izvorul Muntelui (impracticabil în momentul de faţă). Traseul continuă prin pădure, la început pe o pantă mai domoală, ajungând pe ultima porţiune tot mai greoi. Astfel, după aproximativ o oră de mers, timp în care se urcă o diferenţă de nivel de 400 m, se ajunge în sfârşit la cabana Fântânele, situată în poiana cu acelaşi nume. La marginea inferioară a poienii se află câteva dintre izvoarele care au debitul cel mai mare din Ceahlău.

 

Informaţii despre faună

Categoria bratacienilor este bine reprezentată, aceştia având hrană şi condiţii de reproducere în pădurile umbroase şi umede care acoperă versanţii şi văile: tritonul (Triturus montandoni), salamandra (Salamandra salamandra), broasca roşie de munte (Rana temporaria) - urcă până în etajul subalpin. Salamandra preferă zonele cu umiditate ridicată. Se recunoaşte uşor după pielea lucioasă de culoare neagră, cu pete galbene situate asimetric pe suprafaţa corpului.

Cabana Fântânele este aşezată sub o creastă împădurită: Chica Fântânele. Este o cabană modernă, bine amenajată, amplasată chiar pe locul unde se găsea vechiul refugiu ridicat în secolul trecut.
De pe terasa cabanei se deschide o privelişte deosebită spre zona înaltă a Ceahlăului, spre staţiunea Durău, Obcina Boiştea, Munţii Bistriţei şi valea pârâului Schit.

De la cabană, traseul marcat cu bandă roşie continuă printr-o pădure de brazi, într-un urcuş domol de-a lungul culmei Fântânele, până la locul numit "La Morminte".
De aici urcuşul devine tot mai greu, prin pădure, până se ajunge într-o zonă deschisă - Curmătura Piatra Lată - dominată de un monolit din conglomerat denumit "Căciula Dorobanţului (vezi foto)". De la Piatra Lată se văd lacul de acumulare Izvorul Muntelui, staţiunea Durău şi valea pârâului Schit. În dreapta potecii se observă trei ţancuri stâncoase ce poartă numele de "Pietrele lui Baciu".

Pietrele lui Baciu

Informaţii despre floră

În această zonă pot fi observate câteva dintre plantele ocrotite: garoafa roşie (Dianthus tenuifolius), cimbrişorul (Thymus pulcherrimus) şi mixandrele sălbatice (Erysimum wittmanii).

Vedere spre lacul de acumulare Izvorul Muntelui

Traseul continuă într-un urcuş uşor printre jnepeni şi ienuperi. La un moment dat în faţă ne apare înălţându-se impunătoare stânca "Panaghia", despre care se cunosc multe poveşti şi legende, printre cele mai interesante şi frumoase fiind şi cea pe care ne-a făcut-o cunoscută Calistrat Hogaş.

Stânca Panaghiei

Informaţii despre faună

Corbul (Corvus corax) este o pasăre des întâlnită în Masivul Ceahlău, şi care îşi face cuibul pe stânci izolate sau în vârful celor mai înalţi copaci. Este cel mai mare şi mai puternic reprezentant al familiei Corvidae, din Europa Centrală. Penajul său are culoarea neagră lucioasă, cu reflexe verzui, iar ciocul este lung şi puternic. Se hrăneşte cu plante, mamifere sau păsări mici, dar şi cu cadavre, fiind considerat "sanitarul" naturii. Perechea de corbi se menţine pe toată durata vieţii, femela depunând la începutul lui martie între trei şi şase ouă. Exemplarele tinere ţinute în captivitate se îmblânzesc uşor şi pot pronunţa cuvinte sau pot imita glasul altor animale. Corbul trăieşte peste o sută de ani.

Poteca marcată urmează o pantă domoală până la baza stâncii Panaghia, ce se înalţă cu mai mult de 70 m deasupra platoului. Pe versantul nordic, de sub Panaghia, porneşte până jos în Durău jgheabul cu acelaşi nume. În partea sudică a versantului coboară alt jgheab - "Jgheabul Mare" - care duce până jos, la stânca Dochiei. De la baza stâncii Panaghia poteca traversează, pe curba de nivel, versantul estic al vârfului Toaca. Spre stânga perspectiva rămâne deschisă spre lacul de acumulare Izvorul Muntelui şi, mai departe, spre munţii Stânişoarei.

În stânga potecii coboară Jgheabul Mare

După ce se depăşeşte în scurt timp baza vârfului Toaca, ni se deschide o panoramă impresionantă spre platoul central şi până la Ocolaşul Mare. Pe vârful Toaca este instalat un observator meteorologic (unele dintre informaţiile obţinute aici sunt accesibile şi pe internet). De aici se poate admira, în zilele senine, măreţia Masivului Ceahlău şi a munţilor mai mici din jur.

Informaţii despre faună

În anul 1970 au fost aduse în Masivul Ceahlău şase exemplare de capră neagră (Rupicapra rupicapra). Acest relict glaciar a găsit aici condiţii prielnice de hrană şi adăpost, astfel că astăzi o putem vedea pe crestele sălbatice din Toaca, Piatra Ciobanului şi în poienile din muntelui. Capra neagră este un animal tipic alpin ce se hrăneşte cu ierburi, licheni şi muşchi. Trăieşte în grupuri mari constituite din una sau mai multe familii; când pasc, una dintre capre rămâne de pază şi în caz de pericol "şuieră". Atât masculul cât şi femela au coarne mici, încovoiate la vârf.
Toamna, în lunile octombrie-noiembrie, are loc împerecherea, moment în care ţapii adulţi renunţă pentru scurt timp la viaţa solitară.
Culoarea părului variază funcţie de anotimp: vara este de un gălbui-cafeniu, cu o nuanţă mai închisă pe spate, iar iarna părul este mai lung şi mai închis la culoare. Capra neagră poate să urce şi să coboare fulgerător pante abrupte, să facă salturi de 10 metri de pe o stâncă pe alta, fără nici o ezitare. Trăieşte în jur de 20 de ani. Monument al naturii, ocrotită prin lege.

De la baza piramidei vârfului Toaca poteca se continuă pe platou, printre jnepeni şi stânci izolate, până la vârful Lespezi (1805 m). În spate a rămas vârful Toaca şi spre vest Piatra Ciobanului. În stânga se distinge ansamblul mohanal "Schimbarea la Faţă", cândva umilul schit Dochia. De pe vârful Lespezi mai sunt 200 m de potecă marcată până la cabana Dochia, punctul final al traseului.

Poteca ocoleşte vârful Lespezi ducând până la cabana Dochia