Traseul turistic 3   @   Masivul Ceahlau

Cabana Izvorul Muntelui - Poiana Maicilor - Clăile lui Miron - Ocolaşul Mic - cabana Dochia

• Marcaj: bandă roşie
• Diferenţă de nivel: 950 m
• Timp de parcurs: 4h - 4h 30'

Timp de parcurs pe etape

Cabana Izvorul Muntelui - Poiana Maicilor (1h30') - Clăile lui Miron (2h30') - Piatra Lată a Ghedeonului (3h30' - 4h) - cabana Dochia (4h - 4h30')

 

Informaţii despre traseu

De la cabana Izvorul Muntelui se poate alege a treia variantă de traseu, prin Poiana Maicilor, Ocolaşul Mic, cabana Dochia. Traseul este mai lung decât traseele 1 şi 2, dar are un caracter turistic deosebit, fiind recomandat în anotimpurile de vară şi toamnă. Din faţa cabanei se traversează pe şosea pârâul Izvorul Muntelui şi se începe un urcuş domol prin pădurea de fag şi molid. Traseul se desfăşoară pe malul stâng al pârâului Maicilor, având la dreapta Piciorul Scurt şi în stânga Piciorul Maicilor.
După aproape o oră de mers, poteca traversează "Jgheabul Armenilor" ce coboară din Ocolaşul Mic. De aici drumul continuă în lungul coastei Piciorului Maicilor, formând câteva serpentine, iar pe ultima porţiune devine drept, ieşind în Poiana Maicilor. După câteva minute de urcuş se ajunge la liziera din nord-vest, unde se întâlnesc trei marcaje turistice: bandă roşie, cruce albastră şi punct roşu. Din acest loc se poate admira Poiana Maicilor, o poiană largă, orientată de la nord-est spre sud-vest. În această poiană se află stâna Ţuţuienilor, o stână ce încă mai este folosită an de an. Atras de stânile risipite prin poienile din jurul Ceahlăului sau aflat în căutare de hrană, ne putem întâlni cu un animal de pradă devenit, datorită vânării sale excesive, din ce în ce mai rar în pădurile din Carpaţi: lupul.

Informaţii despre faună

Lupul (Canis lupus) este un mamifer carnivor nocturn. Când este flămând mănâncă uneori şi cadavre. În general un singur lup nu poate doboară animale mari, de aceea se adună în grupuri (haite), pentru a vâna împreună. În timpul urmăririi prăzii poate atinge o viteză de până la 60 km/h. Atunci când se află în căutarea hranei este capabil să parcurgă distanţe de aproape 100 de kilometri într-o singură noapte. Este un animal robust, dar în acelaşi timp suplu. Culoarea brun-cenuşie a blănii este dată de cel de-al doilea rând de peri mai lungi, aspri, cu vârful de culoare neagră. Pe pământ moale sau pe zăpadă, laba lupului se imprimă clar. Când se deplasează în mod obişnuit sau la trap, urmele sale alcătuiesc o linie dreaptă.

Din Poiana Maicilor (1326 m alt.) se deschide o panoramă spre zona înaltă - "Turnul lui Butu", "Clăile lui Miron" şi spectaculosul abrupt al Ocolaşului Mic. Destul de des, prin Poiana Maicilor trec ciurde de mistreţi în căutare de hrană.

 

 

Informaţii despre faună

Urmele mistreţilor se întâlnesc destul de des, în special în timpul iernii şi primăverii, în zăpada moale. Mistreţul (Sus scrofa) trăieşte în grupuri numite ciurde, fiind considerat strămoşul direct al porcului domestic. Pe înserate, ciurda de mistreţi apare în luminişuri, poieni şi răstoarnă brazde de iarbă căutând rădăcini. Caracteristic pentru acest animal este râtul alungit, cu colţi puternici, curbaţi. Colţii lungi reprezintă o redutabilă armă de apărare, de care se fereşte nu numai câinele, ci şi ursul sau chiar lupul flămând. Toamna, în perioada de împerechere, vierii se luptă între ei pentru supremaţia în ciurdă.
Masculul este mai mare decât femela, corpul său putând atinge aproape 2 m în lungime si 1 m înălţime în greabăn.

Din Poiana Maicilor traseul continuă pe coama Piciorului Maicilor. Marcajul cruce albastră al traseului 6 se alătură traseului nostru până la cabana Dochia. După un urcuş greu se ajunge sub Turnul lui Butu, situat în stânga, iar în faţă printre molizi apare silueta Clăilor lui Miron. Traseul se continuă pe o brână numită "La Strungă" şi pătrunde într-un jgheab din care se înalţă o stâncă de conglomerat, punct de atracţie pentru căţărători.

Vedere de sub Clăile lui Miron

Serpentine scurte traversează acest jgheab şi, după ce se trece printr-o zonă cu jnepeniş, se iese în golul alpin al Ocolaşului Mic. Efortul este răsplătit de panorama oferită de pereţii verticali din Ocolaşul Mare; spre nord se vede vârful Toaca.
Primăvara şi vara terasa de pe Ocolaşul Mic este presărată cu multe flori, printre ele întâlnindu-se floarea de colţ şi, mai rar, sângele voinicului.

Treapta intermediară din abruptul Ocolaşului Mare (în plan apropiat).
În spate se distinge vârful Ocolaşului Mare

Informaţii despre floră

Floarea de colţ (Leontopodium alpinum), cunoscută şi sub numele de albumiţă, este cea mai reprezentativă şi cea mai cunoscută floare din zona alpină. De obicei creşte în zone greu accesibile, pe pereţi abrupţi şi stâncării, dar se întâlneşte de multe ori şi în zona platoului, printre ierburi, susţinută de pietre mici, izolate. Iulie şi august sunt lunile în care înfloreşte. A fost căutată în special pentru comercializare deoarece după culegere floarea se păstrează foarte bine. Astfel, numărul lor a scăzut îngrijorător. Primele măsuri de protecţie au fost luate încă din anul 1931, când a fost declarată monument al naturii. Ocrotită prin lege

Sângele voinicului (Nigritella rubra) este o orhidee din ce în ce mai rară pe Muntele Ceahlău. Planta are o tulpină înaltă de 10-25 cm, frunzele sunt înguste şi alungite, îndreptate în sus. În vârful tulpinii se găsesc flori mici, adunate într-un ghem piramidal sau cilindric de culoare roşu-trandafiriu deschis, care degajă un miros suav, de vanilie. Înfloreşte în perioada iulie-august şi este octotită de lege.

Pe Ocolaşul Mic mai remarcăm şi alte rarităţi floristice: ipcărige (Gypsophila petraea), opaiţă (Silene zawadzkii), vineţele (Centaurea triumfetti ssp. pinnatifida), iarba surzilor (Saxifraga panniculata), barba ungurului (Dianthus spiculifolius). Monument al naturii, ocrotit prin lege..

Lăsând în urmă Turnul lui Butu, se traversează treapta inferioară a platoului Masivului Ceahlău. În faţă, spre nord, se văd abrupturile Ocolaşului Mare din care s-au desprins stânci mari, cu aspect de turnuri. Treapta intermediară din abruptul Ocolaşului Mare a fost modelată de agenţii externi dând naştere "Coloanei Dorice".

Coloana Dorică

De o parte şi de alta a potecii stau încremenite mici stânci calcaroase, albe, care vin în contrast puternic cu peisajul din jur. Lângă potecă se află un izvor unde este amenajat un loc de popas.

Aspecte geologice

Stâncile albe de pe Ocolaşul Mic sunt klippe de calcar, ele reprezentând atât un obiectiv de interes geologic cât şi turistic. Klippele de calcar sunt dispuse pe două nivele, aproape de baza conglomeratelor, alcătuind un brâu discontinuu în partea estică a masivului. Primul nivel, situat la altitudinea de cca. 1500 m, îl întâlnim în zonele Piatra cu Apă şi Stânca Dochiei. Al doilea nivel apare distinct pe Ocolaşul Mic la altitudinea de 1650 m.
Din aceste calcare s-a colectat o bogată faună fosilă reprezentată prin brachiopode şi bivalve - Belbekella bertheloti, Terebratula salevensis, Toucasia carinata etc. Resturile fosile demonstrează că, în urmă cu 65 milioane ani (cretacic), în marea ce acoperea această zonă trăiau cele mai diverse vieţuitoare, de la alge şi corali până la moluşte şi peşti.

De la popas poteca marcată urcă uşor prin pădure. Traseul urmăreşte curba de nivel şi printre copaci se zăresc Piatra Lată din Ghedeon şi Culmea Răchitiş. După depăşirea unei zone de grohotiş aflată deasupra Fundului Ghedeonului, începe un urcuş uşor şi în câteva minute se iese pe Piatra Lată din Ghedeon.

Iesirea din zona de grohotiş aflată deasupra Fundului Ghedeonului

De aici poteca şerpuieşte printre jnepeni, la marginea platoului şi după ce se trece de Piatra Lată se ajunge pe o şa. Aici s-a amenajat un spaţiu special pentru campare, împrejmuit cu gard şi prevăzut cu toaletă. Amplasarea corturilor în aria protejată Masivul Ceahlău se face numai în acest perimetru amenajat.
De lângă Piatra Lată se vede cabana Dochia, punctul final al acestui traseu.