Legendele Ceahlăului Legenda Poliţelor cu Crini

Legenda Poliţelor cu Crini   @   Masivul Ceahlau

Cam prin vara anului 1927, moş Grigore Răduţu (pe atunci în etate de 73 de ani) povestea învăţătorului Gheorghe Baltă următoarea legendă despre Poliţa cu Crini:

Cu sute de ani în urmă, un sihastru fugit de lume s-a urcat pe hăţaşul din jgheabul cu paltini şi de acolo, pe o poliţă, unde cu mâna lui şi-a săpat un adăpost. A început apoi să sădească pe poliţe crini. Într-o zi, dând peste el nişte oieri, le spuse acestora:

de vreţi să vă fie iertate păcatele şi răutăţile, apoi să sădiţi oriunde în faţa casei noi ce o ridicaţi, sau a bisericii, câte un crin. Numai când îl veţi vedea mare, falnic, o să vă bucuraţi de străşnicia lui.

Şi uite-aşa au apărut crini prin toate satele din jur.

Elena Mătasă, culegătoare de folclor din zona Neamţului, prezintă o altă poveste petrecută pe treptele stâncoase ale Poliţelor cu Crini:

În vremurile ce-au fost, un vânător cu mare fală şi iscusit la minte, pe numele său Vasile, cutreiera prin aceste locuri, purtând pe umăr o flintă făurită de un dibaci meşter fierar. În fiecare zi pleca la vânătoare, cutreierând potecile, adunând ouă de cilihoi şi cântând toată ziua.

Trecând timpul, Vasile îşi găsi o fată de oameni înstăriţi, dar abraşă, cu care se însoţi. Într-o seară de iarnă, Vasile povesti nevestei sale despre frumuseţile muntelui, despre florile ce le întâlnea şi despre o capră neagră şi puiul ei, care-şi avea culcuşul pe o poliţă. Auzind nevasta sa acestea, atât de mult îşi dori puiul de capră încât îl ruga în fiecare zi pe Vasile să-i aducă puiul. Vasile însă îi răspundea că nu vrea să tulbure viaţa bietelor capre. Văzând însă că nu scapă de gura nevestei, se hotărî într-o zi să plece după puiul de capră. Îşi făcu un curmei gros şi coborî cu greu pe poliţa unde ştia el că zărise puiul de capră stând la soare. Încet, pas cu pas, se apropie de culcuşul căpriţei şi înşfăcă puiul dintr-o mişcare. Când dădu să se întoarcă, numai iaca se trezi faţă în faţă cu capra neagră. Până să se dumirească, coarnele caprei îl şi loviră. Se prăbuşiră toţi trei în fundul prăpastiei, într-un vârtej de praf şi pietre. După ce liniştea se lăsă, poliţele cu crini rămaseră goale şi pustii. Deasupra, în înaltul cerului, vulturul cilihoi croncănea lung şi înfricoşător...

Aşa a pierit ultima capră neagră, cu puiul ei cu tot şi cu vânătorul care se încumetase să se urce pe Poliţele cu crini...